Am vrut să uit în ochii tăi o primăvară,
Să mă întorc la ei ca la un început,
Dar peste lumea ta trecea timid, o seară
Şi-n visul meu fugar tu te-ai pierdut.
Când am uitat pe mâna ta sărutul meu,
Ploile reci l-au şters crezând că nu mai vin...
Ţi-am prins în păr o lacrimă din curcubeu,
Iar peste nori am pus un colţ de cer divin.
Te rătăceam în mine ca pe-o adiere
Uitată de un vânt prin zări necunoscute,
Aveam nevoie doar de o mângâiere
Să pot aprinde-n nori luminile-absolute.
Azi, între noi sunt munţi cu ape care plâng
Şi înălţimi de mări furate de-o furtună...
De-aş fi zburat, nu reuşeam să te ajung,
Peste iubirea mea ningea cu flori de lună.
Cad stele-albastre în valuri şi uitări,
Prin galaxii soarele-a lăcrimat de dor
Noi vom rămâne umbra veşnicei chemări
Şi glasul amintirii, prin timpul călător.
vezi mai multe poezii de: Luca Daniel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Va multumesc mult!
Luca Daniel (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015
O poezie frumoasa,trairi sublime, Bravo!
Mimi E.
vineri, 20 noiembrie 2015
Cutremurătoare...dar foarte frumoasă...
duna alin
vineri, 20 noiembrie 2015