Ai fost Golgota mea
Pe care o urcam în fiecare seară, la culcare
Și dimineața iar ,când prima rază se ivea
Porneam stângaci la drum, plângând a disperare.
Ai fost Golgota mea
De câte ori nu am căzut !
De tot atâtea ori m am ridicat
Deși mi spuneam mereu că e păcat
Când dus ai fost ,când ai plecat
Atâta m a durut
Că n loc să mi strig eliberarea
Eu așteptam smerită, răstignirea !
C ai fost Golgota mea...
vezi mai multe poezii de: mirimirela
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc, Camelia ! Venită de la tine ,aprecierea mă onorează.
mirimirela (autor)
vineri, 26 iunie 2015
Emoționant! Am citit cu plăcere!
Camelia Ardelean
joi, 25 iunie 2015
Mulțumesc Andrei . Ai spus tot ce se putea spune și ai făcut o mai bine decât aș fi făcut o eu.
Mulțumesc Adina , Nelu , Dana !
Drag pentru voi toți.
mirimirela (autor)
miercuri, 24 iunie 2015
foarte frumoasa...
danab
miercuri, 24 iunie 2015
Frumoasă Miri! Felicitări!
Nelu Preda
miercuri, 24 iunie 2015
O poezie foarte frumoasa ! Mi-a placut mult!
Te felicit , Mirela.
Adina Speranta
miercuri, 24 iunie 2015
Frumos, gandul meu merge spre o interpretare complexa; eu vad aceasta poezie ca pe o proiectare in planul bidimensional al iubirii omenesti, a trasaturii definitorii a iubirii hristice, dumnezeiesti, tridimensionale, trasatura care pune jertfa pe primul plan. Iubirea adevarata se manifesta prin dorinta de a te jertfi pentru cel pe care-l iubesti si atunci cand ea nu se poate manifesta, cel care iubeste sufera mai mult decat atunci cand se jertfeste... Frumos ai spus lucrul acesta prin:
"Și dimineața iar ,când prima rază se ivea
Porneam stângaci la drum, plângând a disperare.", apoi:
"Când dus ai fost ,când ai plecat
Atâta m a durut
Că n loc să mi strig eliberarea
Eu așteptam smerită, răstignirea !"
andreionthepoetry
marți, 23 iunie 2015