În glastra de lângă fereastra
clădită în ger,
a izbucnit iarba, gălbuia, albastra,
ca un semnal de alarmă, ca un reper.
Și-ntr-adevăr, trezită de alarmă,
din nou am iubit –
deși inima mea se-ncuiase în iarnă, să doarmă,
ca un câmp de recolte-ostenit.
Grâu de ianuarie, dragostea mea,
– iarbă scurtă… Nu voi avea
de la tine nici boabe, nici pâine în dar.
Se anunță viscole mari.
vezi mai multe poezii de: Nina Cassian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.