Și cum poci a-ți răspunde?
De ce m-ai întrebat? Eu știu c-am suspinat,
Dar taina mea e tristă, și va a se ascunde.
Să zic că ești frumoasă
Ca visul de amor.
Că pasul tău ușor
Abia se însemnează
Pe iarba mlădioasă,
Că chiar privighetoarea
Te crede trandafir,
Că dulcele zefir
Sărută cu plăcere o frunte grațioasă,
Că florile grădinii
Cu pizmă te privesc,
Și-n chipu-ți se unesc,
Cu grație cerească, garoafele și crinii;
Să zic c-acestea toate
Mă fac să pătimesc,
Să-ți spui că te slăvesc,
Că ochii-ți îmi insuflă suspinuri înfoiate,
C-adânca mea iubire ...
Dar nu voi să-ți descriu
Amorul meu cel viu;
Las inima să-ți spună a mea nenorocire.
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.