Cu primăvar-a naște, cu roza ei să moară,
În unde de lumină cu zefiri a-nota,
Pe flori a se da-n leagăn c-o aripă ușoară,
De aer, de miroase, senin a se-mbăta
De praf a sale aripi de june să clătească,
Să zboare ca suflarea la bolta cea cerească;
A fluturelui astfel e soarta de iubit.
El este că dorința ce-n veci nu se așază,
Nemulțumit de toate, din toate vrând să vază,
Se duce s-afle-n ceruri plăcerea ce-a dorit.
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.