destinat a se cânta la inaugurarea Teatrului
(inaugurată în seara de 31 decembrie 1852, la care
a participat și Alexandrescu)
I. Veniți, români, se consacrăm
O zi însemnătoare,
Și artelor ce cultivăm
S-aducem salutare.
II.
În sfârșit, iată-l ridicat,
Templul în muze dedicat,
Templul măreț împodobit, de unde-n viitor
Se va-nălța în zbor
Vestea răsunătoare,
Ca să arate-n lume
Că s-ale noastre nume
Pot fi neperitoare.
III.
Artiștii, poți care simțiți
Scânteia inspirării,
Acum deschisă voi priviți
Arena-naintării.
IV.
Nobile nații se fălesc
Cu scrieri lăudate,
Prin sentimente ce trăiesc
Și prin idei bogate.
V.
Veniți, vă-ntreceți, triumfați,
Cum triumfă odată
Eschil, Sofoclu-aplaudați
În Grecia încântată.
VI.
Talentele își vor găsi
Aicea răsplătire,
Idei mărețe vor rodi
În inimi cu simțire.
VII.
Aici se va încorona
Virtutea lăudată,
Și vițiul se va-nfrunta
Prin fapta-i imitată.
VIII.
Plăceri și plânsuri,
Dureri și râsuri,
Ce fac viața p-acest pământ,
Toate-mpreună
Scena le-adună,
Folositoare toate ne sânt.
IX.
Veniți dar în ăst templu,
În solemna seară,
Să onorăm bărbații
Acei ce îl fondară.
X.
Un cuget, o gândire,
Pe toți să ne-nfrățească,
Și-n dreapta mulțumire
Să zicem în unire:
Trăiască țara noastră
Și arta românescă.
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.