Alexandru Ioan I
Anul 1859
Pentru ziua intrării sale în București
I. Timp dorit, zi de speranțe,
Fiu al țării, salutare!
România investită
În veșminte de serbare,
Îți dorește, îți urează
De mari fapte viața plină,
Și se-nclină stelei tale
Ce străluce de lumină.
II. Când de glasul omenirii
Inspirată și condusă,
Pleiada europeană,
De puternici regi compusă,
Redă nației gemânde
Antici drepturi de tărie,
Soarta-ți se-nscria în ceruri
Cu lumina cea mai vie.
III. Fă dar numele-ți să treacă
Între numele divine,
Celor ce au fost ai lumii
Nobili făcători-de-bine.
Secolul să te admire,
Și cu noi să se fălească
Franța, nația cea mare,
Nația cavalerească.
IV. Căci e aspră datorie
Ce o nație impune,
Căci e grea, mult grea, coroana
Ce pe capul tău se pune.
Țara te salută, prințe,
Cu plăcere și iubire,
Și-ți încrede viitoru-i
Zâmbitor de fericire.
vezi mai multe poezii de: Grigore Alexandrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.