Artă poetică - Grigore Hagiu
Adăugat de: Gerra Orivera

aceste păsări cresc din mine
la început au numai ciocul ascuțit
mă devorează-ncet pe dinăuntru
fiecare izbitură-n carnea mea
le-adaugă o pană la aripă

împădurit de păsări albe sânt
acum, ai zice, vor zbura
și va rămâne-n urma
prelungii lor ninsori inverse
cu țipetele-asurzitoare
o insulă de calcar singuratecă

dar nu se pot de mine despărți
sânt unica lor hrană
și cât mai am un fir de sânge
le simt făcându-și cuibul pentru pui
născând la umbra celui ce le-am fost
ciudată vegetație legănătoare

când nu mai sunt și ele se prefac în scrum
să mă renască din cenușă
astfel ne tot distrugem și ne naștem reciproc
atât de repede și plini de dragoste
încât și eu și ele și cenușa
părem o întreită împietrire-a lumii



vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

...
Salut!
..., înseamnă căutare.
-Nu uita pe unde ai fost,
și!.
Iar n-am vesta pe trunchi, comentez, ne-reinventez!
narcispurice
marţi, 02 martie 2021