de astănoapte
pământul a început
să se rotească mai repede
morții sug zeama
din mușchiul de lespede
și ce dacă sunt
și este și va fi
tot una-s cărarea dacă
un arbore leșină-n picioare
el care știe cel mai bine
ruga
o să mă taie o pasăre-n zbor
o să mă zdrobească rotativa
cum nu se poate mai iute
mai sacadat
inima încă se-aude
lângă zidul pătrat
cu mâna din ce în ce mai străvezie
copiez după natură
explozia celulară
plouă peste mine cel dinăuntru
plouă peste mine cel dinafară
vezi mai multe poezii de: Grigore Hagiu