Când sunt eu lângă mama,
somnul ei pe deal e adânc,
în rănile palmelor ei ciocârlia
poate să-și lase ouăle.
Ai, ai,
umbra păsării-n amiază
palma mamei bandajează!
Când sunt eu lângă ea,
mama doarme cu capul
pe tremurul frunzei de poamă.
Fierbintea ei respirație
rotește pe cer Soarele, Luna.
Ai, ai,
s-a lipit de ceruri Luna
ca obrazul meu de muma!
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.