Ai pescuit
soarele meu în zori
şi i-ai scos
icrele roşii.
Ai pescuit
dealul meu
şi i-ai scos
icrele negre.
În jarul
cântecului ei
se coace pâinea privighetorii:
rumenă roză.
Iar tu
cu-nnegurare asculţi
glasul ei rourat
şi cântecul meu.
Ferice de cel
care se mulţumeşte
c-o pâine
muiată-n uleiul liniştii!
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.