Ce pedeapsă –
Noaptea!
Blând,
Ea îmi fură și-mi destramă
Ce mi-e scump: bătrâna mamă...
M-am deprins cu bezna când?!
Ce pedeapsă
Și lumina!
Îmi văd fața, îmi văd mâna
Veștejindu-se ca frunza...
M-am deprins, vai, și cu dânsa!
Și iubirea –
Ce pedeapsă!
Vâlvătaia ei prea deasă
Când se stinge, când se-aprinde...
Nu mă pot cu deprinde!
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru