Un ger ca tăișul coasei,
Miraculos răsărit.
Fumul deasupra casei:
Un măr înflorit –
În anii copii.
Străpuns ca de spadă
Curge-acest asfințit.
Umbra mea pe zăpadă:
Arbore desfrunzit –
În anii târzii.
Strig și îmi răspunde
Primejdia – gură de leu.
Peste ea o singură punte:
Acest cântec al meu,
Cântecul meu.
Voi răzbi? Am să scapăt?
Voi răzbi negreșit:
Mă așteaptă la capăt
Un măr înflorit.
În floare mereu.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.