Eu n-am fost încă-n
Letonia
Deși Letonia
Este prima țară
Care-mi editează-n traducere
O carte de lirice.
Nu mi-a plăcut niciodată
Să trec ca turist doar
Prin patria unui popor.
Nici să vin nepoftit.
De aceea-n
Letonia
Am trimis mai întâi
Unele versuri.
Dacă, citindu-le,
Va spune cineva:
„Ia uite,
Stejarul acest
Seamănă cu pinul nostru,
E la fel de trainic!”
Sau: „Vai, bobițele-aceste
De poamă
Seamănă cu chihlimbarul mării
Noastre!”
Sau: „Băiatul acesta de la sud
Cugetă aproape ca noi,
Cei de la nord.”
Dacă cineva va spune așa,
Înseamnă că pot pleca
Acolo.
N-am să mă duc cu avionul.
Nici cu trenul.
Am s-o iau
Mai de-a dreptul:
Pe rândurile
Marelui Rainis.
Nu, nu voi umbla
Cu aparatul fotografic.
Îmi voi desface
Coșul pieptului
Să treacă prin mine
Vântul nordicei mări..
Mireasma spirtoasă a pinilor.
Tăcerea tulburătoare
A petrelor istorice.
Pe urmă
Voi ruga pe liricii mei prieteni
Să mă lase-n singurătate.
Am să umblu o noapte prin Riga.
Singur.
O noapte la mare voi sta.
Singur.
O noapte pădurea voi colinda.
Singur.
O, iată prin întuneric
Albește tulpina unui mesteacăn
Numai zvâcnet și șoapte:
Femeia mea în cămașă de noapte.
Și mă cuprinde un dor nebun
De ea, de copii.
Pe rândurile lui Eminescu
Alerg îndărăt acasă
De-a dreptul peste câmpii.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru