Cu gura închisă
Cu ochii legați
Cu picioarele strânse în butuci —
Cum de-am vorbit,
Cum de-am văzut,
Cum de-am ajuns?
Ajuns-am, Doamne,
Dar n-am către cine
Cuvânt a rosti,
Căci iată…
Pernă, pernă dulce
Este bucata firească de pâine
Și leagăn adormitor,
Patul cel moale.
Câți dintre noi
Se vor fi întrebat:
„Stăpâne, iubitorule de oameni,
Oare, nu-mi va fi acest pat, groapă!?”
Câți dintre noi
Își vor fi zis:
„Mai bună este moartea
Decât viața amară
Sau boala statornică.”
Învrednicește-ne, Doamne,
Să ne păzim pre noi
Nebiruiți
Pe calea credinței
A slovei Tale
Și-a mântuirii.
Cu duh stăpânitor
Scoate Țara
Din înstrăinarea Țării,
Căci nu sunt atâți români
Cât pământ minunat avem
și binecuvântează pacea!…
Amin!
———————————————————————————-
sursa:@versurisubfloridetei
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.