Prea Sfințitului Calinic
Un ochi, ca orătania,
Scormonind în pământ
Și altul, ca ciocârlia,
Zburând pururi spre Cer.
Așa de mii de ani.
Nu mai știe Atotziditorul unde
Să ne-așeze mai bine
Plutind ca somnambulii
Pe marginea Scripturii.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.