Nu din crestele de fumuri
aștept ploaia în frământ.
Sub călcâi crăpat de drumuri
vreau să ploaie din pământ!
Vreau din sâmburul,
spre sară
în țărână ce-l slobod,
tot alunec să răsară
pomul plin de flori și rod.
Sâmbătă să fie vineri.
Să bat dinăuntru-n geam.
Și să fim nebuni și tineri
de la primu-n codru ram.
Sunt fire nerăbdătoare.
Din ținut adânc, ehei,
înainte de plecare
vin acasă pașii mei!
———————————————————-
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru