Vai, scuturară-atunce,
vălmășindu-se în noapte,
din a noastre două nume
toate sunetele coapte.
Precum roua, precum stele,
precum mere de lumină
din doi pomi cutremurați
împletiți la rădăcină.
Ți-amintești?
Și stam în noapte
ca doi vinovați copii
și clipeam din gene numai
și n-aveam cu ce vorbi.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru