Te miri că-s alb la tâmple.
Cum să nu fiu, iubito,
Când marea că e mare
Și ea e tot albită.
Cu toată ființa mea
Cum să nu mă cutremur
Când vine, nu o vreme,
Când vin atâtea vremuri?
Când nu ca o femeie –
Mi-ești scumpă ca un soare
Ce parcă-aici se naște,
Da-n alte lumi răsare.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.