În zori troleibuzul
îmi sforăie sub fereastră.
Pe valea Bâcului locomotiva
nechează buiastră.
M-am deprins
cu toate zgomotele de acu,
numai cu vuietul avioanelor
nu.
Vuietul acest
îmi sperie gândul și rima.
Oh, ani de război!
Tu, Hiroșima!
Trec avioane noaptea,
peste oraș și câmpie.
Copiii mei dorm.
E parcă mai frig.
Îmi învelesc mai bine copiii.
vezi mai multe poezii de: Grigore Vieru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.