Mă pierd în mulțimea de mângâieri astrale,
uitându-mă la luna plină ce luminează cerul,
iar stelele sclipitoare apar pe lângă ea strălucind
ca pietrele nestemate.
Călătorind între vise și gânduri,
sufletul meu se calmează ușor
și apar cântecele line pline de speranțe.
E ușor să visez frumos în fiecare noapte,
dar e greu să lupt pentru un vis anume,
iar să iubești și să dovedești asta-n fiecare zi e dificil.
Visul mă face să am grijă de fericirea mea,
iar acolo sus în spațiu stelele și luna
aduc lucruri bune-n viața mea.
E bine să prețuim fericirea,
că cine este fericit nu rănește pe nimeni.
vezi mai multe poezii de: Eugenia Calancea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.