(Vitam Impendere Amori: A Amenința Viața pentru Iubire)
Iubirea e moartă în brațele tale
Îți amintești de întâlnirea lui?
E mort, tu îi redau farmecele
El se întoarce la întâlnirea ta
Încă o primăvară de primăveri trecute
Mă gândesc la toată tandrețea ei
Sezonul rămas bun s-a încheiat în sfârșit
Te vei întoarce la fel de tandru
****
În lumina serii care s-a estompat
Unde iubirile noastre trec
Amintirea ta zace înlănțuită
Departe de umbrele noastre care mor
O, mâini legate de amintire
Arzând ca un rug funerar
Unde ultimul Phoenix negru
Perfecțiunea vine să respire
Verigă cu verigă, lanțul se subțiază
Ridicându-ne amintirea ta
Muștele, auziți-o, voi, cei care blasfemiați
Îngenunchez din nou la picioarele tale
****
Nu mi-ai surprins încă secretul
Deja procesiunea pornește
Dar ne-a rămas regretul
că nu a existat complicitate nicio
Trandafirul plutește la marginea apei
Mascații au trecut în mulțime
Tremură în mine ca un clopot
Acest secret greu îl întrebi acum
****
Se lasă seara și în grădină
Femeile își spun poveștile
Nopții care nu fără dispreț
își dezvăluie misterele părului lor întunecat
Copii mici, copii mici
Aripile voastre au zburat
Dar tu, trandafir care te aperi
Aruncă-ți parfumurile de neegalat
Căci acum e ceasul furtului mărunt
De pene de flori și de împletituri
Adună jeturile fântânii atât de libere
De care trandafirii sunt stăpânele
****
Ai coborât prin apă limpede
M-am înecat așa că în privirea ta
Soldatul trece peste ea și se apleacă
Se întoarce și rupe o creangă
Plutești pe valuri nocturne
Flacăra este propria mea inimă inversată
Colorata ca carapacea broaștei țestoase a acelui pieptene
Valul care te scaldă oglindește bine
****
O, tinerețea mea abandonată e moartă
Ca o ghirlandă decolorată
Iată că anotimpul vine din nou
Al suspiciunii și disprețului
Peisajul e format din pânze
Un șuvoi fals de sânge curge
Și sub copac stelele strălucesc proaspete
Singurul trecător e un clovn
Sticla din ramă s-a crăpat
Un aer definit incert
Plutește între sunet și gând
Între „a fi” și amintire
O, tinerețea mea abandonată e moartă
Ca o ghirlandă decolorată
Iată că anotimpul vine din nou
Al suspiciunii și disprețului
vezi mai multe poezii de: Guillaume Apollinaire
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.