Castelele speranței fragile-s. O rafală
de vânt, și Casa Vieții în țărnă se prăvală.
Un sfat drept călăuză de viața îți voi da,
ce-un înțelept mi-l spuse în tinerețea mea :
''Din ce-ți promite lumea, nu crede nici un sfanț.
Tărâna-a fost iubită a mii și mii de-amanți.''
Fi mulțumit cu-atâta ce-avut-ai de la soartă.
Alegerea nu are pentru nici unul poartă.
Nimic nu-ți va promite a rozelor surâs.
Nici chiar fidelitate . Privighetoareo,-ai plâns
căci e nedemn destinul ce-n stele ne-a fost scris.
-Poeții falși pe Hafiz se-ntrec să-l pizmuiască
fiindcă are harul cuvintelor suave
și inimile toate știu să cucerească.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.