Cel ce îmbogățește cu-a rozelor lumină
obrajii tăi, să-mi deie răbdare și hodină.
Și Cel ce ți-a dat părul frumos și parfumat,
din mila Sa cu daruri m-a binecuvântat.
Și de mi-i goală mâna, n-o să mă plâng în van :
rămâne-mi bucuria și ea mi-i bogăția.
Comori la regi dă, Doamne, și tihnă la sărman.
Logodnica frumoasă e lumea, dar ea cere
drept zestre al tău suflet și-a inimii durere.
Suprema-mi bucurie e-a inimii extază
sub dulcea mângâiere și-a ochilor tăi rază.
Dar inima-mi în mâna durerii sângerează.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.