În chiparos, din vârfuri, privighetoarea cântă :
''O, trandafir, destinul, destinul să-ți cruțe fața sfântă !
''Îți mulțumesc că-asemeni cu visu-mi, iară-și floarea
tu ți-o desfaci. Bolnavă de dor, privighetoarea
să n-o disprețui.'' Dacă închinătorii-n temple
vor în cealaltă lume pe îngeri să-i contemple,
palatul meu și înger îmi sunt Iubita mea.
N-am să mă plâng întruna de-absență ta cea grea.
Mai mare bucurie prezența ta e-așa.
În cânt de harfe, soarbe licoarea din ulcioare !
Cât mai departe-alungă tristețea care doare !
Și dacă unu-ți spune : ''Să nu mai bei ! - răspunde-i.''
''Plin de-ndurare-i Domnul, și mila sa oriunde-i.''
O, Hafiz, de ce suferi atât de despărțire ?
Precum lumina umbrei, urmeaz-o re-ntâlnire.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
superb..
multumesc!
danab
marți, 02 februarie 2016