În primii zori, când focuri se-aprind la Răsărit,
din torțele de aur țâșnind la infinit
din salile de taină ale Minunilor, -
și razele lor umplu tot hăul lumilor,
Când cerul își îndreapta oglinda peste zare
s-arate ale lumii mii fețe-n încântare,
când ale Bucuriei Palate - unde Djemsid,
cerescul, tronu-și are - cămările-și deschid,
și Zuhra, printre îngeri cea mai frumoasă zână,
cu muzica din sfere cântarea și-o îmbină, -
atuncea lira cântă : ''Iubirea cine-o neagă ?''
Iar cupa îi răspunde : ''Beția cui nu-i dragă ?''
Privește cum în ceruri, orbește, sferele
se-nvârt - și alte cupe lui Saki, cere-le !
Închină imn Iubirii, nepieritorul har,
stralucitoare-asemeni cu ochii plini de jar
ai veșnicei speranțe - cea mai de sus știință
și-al Lumi Suflet. Toate nasc din a sa ființă
și-n ea-nflorește totul. - Ci tu vers suav.
o, Hafiz, să te-nlănțui în pragu-i ca un sclav.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.