Iubita ce făcuse din casa mea un rai,
ea- care e un înger, un crin din luna mai :
ea - cea de farmec plină, cu grație-nzestrată,
frumoasă-ntre frumoase, cu spirit fin dotată :
ea - despre care spus-am : ''Trăi-voi unde-o vrea''
fără-a ști că amantul un vagabont era :
ea - sub stea născută - mia fost răpită-acu.
Eu ce-am să fac, când luna dezastrul îi făcu ?
Căzu nu numai vălul de pe-a inimii taină,
dar fosta-a sfâșiată și ultima ei haină.
Și astfal, orice vrajă acum e risipită.
E dulce trandafirul și iarba-i înverzită,
dar tot ce e plăcere, de-a pururi efemer e.
Dulci fură-acele ore cu Draga-mi împreună
dar astăzi viitorul e un deșert sub lună.
Privighetoarea moare, pe vânt fiind geloasă,
că-n zori el mângâiat-a o roză preafrumoasă.
Ci inima, tu iart-o ! Săracă ești. În schimb
pe frunte Draga-mi poartă al frumuseții nimb.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.