O, dacă acest înger de Siraz mi-ar lua
în mâna sa gingașa și caldă, inima,
pe fericirea asta, s-o știe toată țara,
aș da și Samarcandul și-aș vinde și Buhara.
Mai toarnă-mi vin în cupă, căci dincolo în Rai,
n-am să mai văd nici stele, nici rozele de mei.
Vai ! Fetele frumoase cu dulcile capricii,
de liniște ne pradă, precum de aur Turcii.
Divina frumusețe, cum fi-va umilită
de-o dragoste săracă și nedesăvârșită ?
Un chip suav de fată nicicând nevoie n-are
de farduri, de chiclazuri și feluri de culoare.
A vinului poveste și-a cântărețului
s-o preamărești în stihuri. Că-n lumea asta nu-i
a timpului secrete o minte să-nțeleagă
și nici să deslușească a vieții taină-ntreagă.
Ca m-ai huit, mă bucur. Căci dragostea îndură.
Bine-ai venit, azi Hafiz, un nou poem în care
duios și sfânt se-mbină și lacrimi și-ncântare.
Tu perla-ai strâns șiraguri. Să cânte-a tale versuri !
Slăvească-le luceferi din șapte universuri.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.