O, lună a iubirii, uimit să te privesc,
n-aș da pe o coroană și pe un tron regesc.
Privirea care arde în ochii-ți vrăjitori,
de ce disprețuiește pe-ai săi adoratori?
Mi-e inima pustie, acum că ești plecată.
A te vedea mi-e veșnic privirea însetată.
Alt dor, alte regrete, nu m-ar cerca vreodată.
Nu te juca, o, briză, în părul ei, pribeagă!
Pe-o buclă numai, Haviz și-ar da viața-ntreagă.
Traducere George Popa – ”Divanul” 1996
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.