O roză încă nimeni nu te-a văzut la față,
și, iată, deja numeri zeci de adoratori.
Deși ești încă-n mugur, culoarea-ți ne răsfață
și-a ta mireasmă-mbată mii de privighetori,
În drum spre a ta casă, ce mult m-a minunat
câti pelerini cu grabă veneau la-ntâmpinat.
Eu sunt însă departe de chipul tău ceresc.
De el se-ncânta alții. Dar tot nădăjduiesc.
În patria iubirii taverna e vecină
cu schitul. Pe-amândouă, în pura ei lumină,
le scaldă glorioasa Iubirea. Spune-mi, care
e-amarul ce-n durere un frate bun nu are !
Suspinele lui Hafiz pe toți ne-a-ndurerat.
Povestea sa-i ciudată și tonul minunat.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez