O, Saki, adă-mi iarăși splendoarea tinereții.
Vin roz să soarbem până în rozul dimineții !
Pentru-a Iubirii boală, balsamul unu-i doar,
de ești bătrân sau tânăr : o cupă cu vin rar.
Iar timpul care zboară, de ce-l plângi în zadar ?
Învârte-se deci Roata umanelor destine.
Nu geme. Din lăută să cânți doar pentru tine.
Și dacă-nțelepciunea prea mult te obosește,
de gât atârnă-i lațul beției - și iubește !
Iar rozei care moare, zi-i vesel bun rămas,
iar noi să bem vin roșu ca roza de Șiraj !
Și dacă-nțelepciunea prea mult te obosește,
de gât atârnă-i lațul beției - și iubește !
Iar rozei care moare, zi-i vesel bun rămas,
iar noi să bem vin roșu ca roza de Șiraz !
Și dacă-al turturelei viers dulce a tăcut,
suavul cânt ascultă-l din amfore de lut.
Cald soarele-i ca vinul, ca luna cupa-i rece.
Tu toarnă-mi soare-n lună, și-n ceruri vom petrece.
Al dragostei chip mândru se vede doar în vis.
Dă-mi să mai beau din leacul ce poartă-n paradis !
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.