Priveam azuru-asemeni cu-o nesfârșită glie
și luna nouă-asemeni cu-o seceră-argintie.
Și-atuncea sub albastrul al lumii-acoperiș,
gândit-am la recoltă, gândii la seceriș.
Strigai: ''Tu dormi, Ursită, iar soarele-i pe cer !''
Și mi-ai răspuns Ursita : ''Oricum, să nu disperi !
Chiar dacă-n ceruri, poate, tu gol vei reveni,
cum te-ai născut - și totuși, și-atunci vei străluci.
Să nu te-ncrezi în stele, că-s hoațe ale nopții.
Ele-au furat corona lui Klaus'' - Greul sorții,
o, Cerule, ne-apasă prea mult pentru-a ne da
o zi de fericire, o zi din slava ta.
Tu porți rubin și aur, dar frumusețea-n lume
decât orice podoabă mai repede apune.
Divanul
traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.