Te aibă Domnu-n paza, tu care pleci departe !
Te voi păstra în suflet cănd viaţa ne desparte.
'nainte ca ţărăna-mi să fie-mbălsămată,
să nu crezi că putea-voi ca să te uit vreodată.
Dă-mi flacăra privirii ! În zori visa-voi, poate,
că iar ţi-nconjur gătul cu măini împreunate.
O, de-aş putea să-nduplec un mag din Babilon
cu-o vrajă să mă facă al vieţii tale Domn!
Îndură-te, lubito ! Din inima-arzătoare
nenumărate perle să-ţi cadă la picioare.
Voi plănge in nădejdea că lacrimile calde
corolele iubirii în tine-o să le-nvoalte.
în ceasul morţil mele atât aş fi dorit:
să-ntrebi de soarta celui ce-a plăns şi te-a iubit.
Nedemne sunt de mine femei, vin și cântare.
Reneagă aceşti idoli, Hăfiz, de vrei iertare.
Divanul
Traducerea George Popa
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
ce poezie frumoasa....
multumesc!
danab
marți, 19 ianuarie 2016