Tu, care prin splendoarea icoanei tale, știi
culoare să dai vieții și-orcărei bucurii,
întoarce-te la Hafiz, căci fără trandafirii
obrajilor tăi, Prier nu dă viața firii.
Și dacă-n valuri lacrimi din ochiu-mi izvoresc,
e fiindcă fără tine sunt viu, dar nu trăiesc.
N-am teamă de oceanul neantului din moarte
căci roza gurii tale e-n centrul lumii. Frate,
în clipele prea scurte, când dragostea răzbate,
a inimii-nțelesuri să-nveți, căci lecția
vieții nimeni, poate, nu va descifra.
Ziua de ieri trecut-a fără să ma privească.
La fel facu și Draga-mi . Cu ochi absenți trecu
departe de cel care mereu o s-o slăvească.
În Cartea Lumii, Hafiz, să scrii, fiindcă tu
și cântecele tale în veci or să trăiască.
vezi mai multe poezii de: Hafez
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.