Voi, brize parfumate, cătaţi spre Dragă-mi
drumul
şi-aduceţi-mi din păru-i catifelat parfumul.
Şoptiţi-i la ureche în dulce mângâiere:
"Revino, crudo! Hafiz se stinge de durere."
Eu inima ţi-am dat-o, tu sufletul în schimb.
De ce-mi impui povara absenţei-atâta timp?
De-atâtea ori uitat-ai pe sclavul tău fidel.
Plătiţii bir greu tristeţii. Întoarce-te la el.
Alungă-ţi tulburarea, tu inima!Răbdare!
Şi lacrimă ţi-o zvântă! Fiindcă Hafiz n-are
puterea s-o aducă napoi pe-a sa Iubită,
voi, ochilor, păstraţi-i icoana ei vrăjită.
Traducere George Popa – ”Divanul” 1996
vezi mai multe poezii de: Hafez