Hai să fugim pe pajiști de argilă
Cu-nflorituri de vânt nepământene,
Încondeiate-n spice cucutene
Pe plămădeala unui blid - fragilă!
Plăpânzii maci vor sângera lumină
Și vor isca tărâmuri spiralate,
Cu imnul rugăciunii-ncrucișate,
Cu noaptea absorbită în tulpină.
În rombul unui susur de izvoare,
Vor răsufla tăcerile de piatră
Și, ca-ntr-un foc incandescent de vatră,
Va rotunji în noi un cerc de soare.
Zigzagul unui cânt va fi risipa
De ritual ce-o să coboare cerul
Pe libertatea fugii și misterul
În care vom trăi, sălbatici, clipa.
vezi mai multe poezii de: Manuela Munteanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.