*
Eram un copil sărac, nimeni nu mă cunoștea,
Dar în inima mea ardea flacăra poetului;
M-a împins cu curaj înainte în mulțimea lumii,
Deși numai eu o dețineam și Dumnezeu în ceruri.
*
La Regele Danemarcei mi-au călăuzit piciorul,
Am simțit doar că stau alături de un tată,
Acolo mi-a dat inimii curaj, gândurilor mele aripi. -
Și la inima tatălui îmi aduc cântecul în siguranță;
Nu văd tronul unde îngenunchez,
Ci în ochii tăi: Iubirea părintească.
vezi mai multe poezii de: Hans Christian Andersen
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.