Ți-aduci aminte, vară?
Ți-aduci aminte, vară,
CUVINTE RUPTE DIN TĂCERE
Ce frumos e locul copilăriei tale!
Tu ești trist, la fel ca toamna
Legendă
Din sufletul meu, o bucată,
În acest trup încorsetată,
Melcul cel cu coarne moi,
Printre frunze se zarește,
A dat iama prin zavoi,
Binișor și pe mutește!
Acces interzis
Am intrat din întâmplare
Sau hazard, pe strada ta.
De ziua mamei
E ziua mamei mele azi,
E zi de sărbatoare,
Ce-o face mama?
Mă întreabă într-o doară, al meu frate,
Iar eu rămân deodată uimită, așa...
Și-i spun: - nu știi că a plecat departe,
Grăisc în mine cuvintele tăcerii asurzitoare.
Cuvintele eternei treceri şi prefaceri a lumii.
Betesugul trupului, l-am strâns în suflet,
E toamnă ancestrală, copacii au decis,
Să se dezbrace tainic de- a lor frunză,
Ferindu-și ramurile de un îngheț promis
Al iernii celei aspre, ce urmează.
Scrisori din eternitate
De acum așteptăm să ne aducă