Băiatul iubește o fată,
Ea pe-altul alege din toți.
Acela iubește o alta
Și iată-i soție și soț.
De multă mâhnire, fata
Cu-ntâiul ce soarta i-a scos
În drum, se mărită – și gata!
Băiatul de jale e ros.
Ce veche e-această poveste!
Dar nouă rămâne oricând.
Iar cel ce trăiește povestea,
Rămâne cu sufletul frânt.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine