Bălăioară pescăriță,
Luntrea ta la mal ți-o mână;
Vino-ncoa, șezi lângă mine,
Să vorbim, stând mână-n mână.
Și pe inima-mi căpșorul
Tu ți-l culcă fără teamă –
Te încrezi doar zilnic mării
Furioasă ce te cheamă.
Inima-mi e ca și marea –
Uragane și turbare,
Iar în fundu-i, liniștită,
Odihnesc mărgăritare.
Traducere Barbu Nemțeanu
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.