Ceata toamnei, vis de jale,
Peste munti si vai s-abate.
Vantul scutura copacii,
Seci fantome dezbracate.
Singuratic, trist, vegheaza
Un copac nescuturat -
Varful lui cel verde pare
Ca-i de lacrime udat.
Pustiirea din natura
Este inima-mi cernita,
Iar copacul verde, draga,
E icoana ta leita.
Editura Minerva, Bucuresti, 2000
Traducere de Ion Bentoiu
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.