(Capul vorbeste:)
De ce nu-s oare scaunelul
Ce sta iubitei sub picioare?
Oricat de rau lovit de dansa,
Eu tot n-as spune ca ma doare.
(Inima:)
De ce nu-i oare cu putinta,
Sa fiu pernuta ei de ace?
Cu cat mai tare m-ar impunge,
Cu-atat mai vesela m-as face.
(Cantecul:)
De ce nu-s oare papiota,
Cu care ea-si bucleaza parul?
Soptindu-i tainic la ureche,
I-as spune dragii adevarul.
Editura Minerva, Bucuresti, 2000
Traducere de Ion Bentoiu
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.