Din iarbă mă priviră
Albaștrii ochi de mai –
Duioase viorele –
Mănunchi le adunai.
Adun mereu și cuget,
Și greul meu suspin
Privighetoarea-l cântă
Cu viersul ei senin.
Răsunătoare triluri
Dau zvon, de zor, că plâng –
De-adânca-mi taină știe
Acum întregul crâng.
Traducere Elena Davidescu
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.