Îmi înfloresc în minte
Icoane de demult –
Ce-ți tremură, iubito,
În voce când te-ascult?
Că mă iubești – nu-mi spune
Eu știu că-n lume tot,
Iubire, primăvară,
Cu lacrimi se socot.
Că mă iubești – nu-mi spune
Sărută, taci, zâmbește
Când, mâine, arăta-ți-voi
Că floarea s-ofilește.
Traducere I. V. Spiridon
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine