Doamnele-astea știu poeții
Să-i cinstească, tot mereu,
Într-o zi, să vin la masă
M-au poftit cu geniul meu.
Ah, ce supă minunată,
Ce vinațuri mi-au turnat!
Gâsca, ce să spun?... divină!
Și ce iepure-mpănat!
Tot vorbeau de poezie
Până ce m-am săturat.
Și le-am mulțumit de cinstea
Mare ce mi-au arătat.
Traducere Lazăr Iliescu
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine