Klarisa - Heinrich Heine
Adăugat de: Gerra Orivera

Traducere în limba română de Vladimir Belistov





1

Speriată, nu-mi asculţi
Şoapta dulce de iubire.
De te-ntreb: e un refuz?
Prinzi a plânge în neştire.

Sânt ateu, dar azi mă rog
Creatorului, fierbinte:
Doamne, fă-o să nu plângă
Şi mai dă-i şi-un dram de minte.


2

Ca o umbră grea şi deasă
Vine noaptea peste noi.
Sufletele-s ostenite
Şi căscăm mereu în doi.

Eşti bătrână, nici eu tânăr,
Am uitat de primăveri.
Se se strecoară-n inimi frigul
Tristei şi pustiei ierni.

Toate trec - asta-i durerea,
După al iubirii chin
Vine chinul făr` iubire,
Nopţile uitării vin...


3

Astra luceşte aprins
Şi cade din ceruri apoi.
"Ce-i dragostea?" nu te întrebi,
Stea mândră căzută-n noroi...



vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.