Prin fața casei tale
Când trec în fapt de zori,
Mă bucur atâta, copilă,
La geam să te văd uneori!
Cu ochii tăi noptatici
Privești cercetător:
Au cine ești, străine?
Ce suferinți te dor?
Poet german sunt, copilă.
În țara germană vestit
Și printre nume cu faimă
Și-al meu e pomenit.
Iar ce mă doare copilă,
Pe atâția îi doare cumplit
În țara-mi... La grele chinuri,
Și-al meu e pomenit.
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine