Prin pădurea visătoare
Când mă plimb pe înserat’,
Drăgălașa ta făptură
Mă-nsoțește ne-ncetat.
Vălu-ți alb să fie oare?
Chipul tău să fie, blând?
Sau e numai raza lunii
Printre cetini străbătând?
Stropii lacrimilor mele-s
Care picură, nătângi?
Sau ești însăți tu, iubito,
Care lângă mine, plângi?
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.