Stă-n tăcere țărmul mării
Și se lasă-adânca noapte.
Luna iese dintre nouri,
Vânturile-și spun în șoapte:
„E hai-hui bărbatu-acela?
Sau e-ndrăgostit de-o fată?
Ba e trist și ba e vesel,
Trist și vesel totodată.”
Râde luna. După-aceea
Cu glas tare se socoate:
„E hai-hui și-ndrăgostit e,
Și-i poet pe lângă toate.”
Traducere I. Cassian-Mătăsaru
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine