Sunt rupt de-o inimă și-un suflet
Ce-au fost pe inima-mi stăpâne.
Sunt rupt de-o inimă și-un suflet...
O, dac-ai ști cât aș rămâne!
Pe pod vuiește lung trăsura.
Jos curge apa, mohorâtă –
Sunt rupt de inimă și gura
Pe care le iubii atâta.
Fug stelele pe cer – să fie
De suferința mea departe.
Adio! Dar inima-mi ție
Deschisă-ți este pân' la moarte.
Traducere Nicolae Teică
vezi mai multe poezii de: Heinrich Heine
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.